Tipareste Unde e mai bine, la sat sau la oraş?

  • De când mă ştiu, mereu m-am tot întrebat

    Unde-i mai bine de trăit, la oraş sau la sat?

     

    În urma cu cativa ani, impreuna cu baietii mei si cu cativa sateni, mi-am construit o cabana la munte. Am muncit mai multe fiinte la ridicarea ei, dar “cel mai tare a tras”, un cal batrân, care a cărat “târâş-grăpiş”, mai toate materialele de constructie. Am ales un loc salbatic, situat pe un afluent al Muresului, intre dealuri multe, paduri si stanci, loc in care ti se pare ca verdele colinelor, dupa ce se uneste cu albastrul cerului, se pravale peste tine. Dupa ce cabana a fost gata, in primul an, mergeam la ea, singur sau cu prietenii, in fiecare week-end. In al doilea an, mergeam doar odata pe luna. In al treilea an, mergeam doar de sarbatori, adica de Pasti si de Craciun. In al patrulea an insa, am pus cabana la vânzare. Ma saturasem sa vad mereu aceleasi si aceleasi imagini. Si frumusetea devine, la un moment dat, plictisitoare. Lucrul se pare ca e valabil, nu numai in regnul vegetal... Cunosteam deja fiecare copac si fir de iarba din jurul cabanei, recunosteam fiecare greier din iarba dupa “trilulilul” sau unic.

    “Eul” meu incepea sa jinduiasca dupa vechilei-i obiceiuri citadine. Incepea sa-mi lipseasca galagia strazii, forfota multimii, suieratul sirenelor salvarii. Plamânii mei, incepeau sa revendice smogul orasului, cu care-i obisnuisem, decenii de-a rândul. Stomacul imi cerea cips-uri si Big-Mac-uri. Ochii imi cereau radiatiile nocive ale computerului iar urechile?…imi cereau certurile vecinilor de alături si babilonia de sâmbătă seara a discotecilor din jur. Obisnuinta e-a doua natură a omului.

    Daca mai stateam mult acolo sus la munte “in aer curat si la mancare sanatoasa”, cred ca ma imbolnaveam!

    “Resedinta mea de vara, de la tara” mi-a adus numai belele.

    Luna trecuta am pornit insa spre un loc, (a doua oara in acest an), unde ai si “sat” si “oras” la un loc. La Sibiu. Nu departe de forfota occidentala a “main-street”-ului pietonal al urbei, adica la vreo 5 Km, in “Dumbrava minunata” sibiana, gasesti o gradina zoologica ce-si “freaca coatele” de un alt loc de recreere vestit -“Muzeul satului”, sau mai bine zis ”Muzeul inteligentei populare romanesti” sau si mai exact “Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA”. Pe o suprafata imensa, de aproape 100 de hectare, gasesti aici reprezentata, la scara redusa, intreaga noastra tara. Daca ai puterea de a strabate cei aproape 10 km de asfalt ce serpuieste, urcand si coborand printre cele 300 de constructii populare ale muzeului in aer liber, vei gasi câte un colt din fiecare zona rurala a tarii, cu tot ceea ce îi este specific.  

     Muzeul Tehnicii Populare a fost conceput de Cornel Irimie si inaugurat in anul 1963. La intrare platesti 10 lei, iar daca doresti sa fotografiezi sau sa filmezi ceea ce vezi, mai adaugi 20 de lei. In cateva ore poti face un tur al Romaniei, vizitând pe rând, areale din Delta Dunarii, Muntenia, Banat, Tara Crisurilor, Maramures, Moldova sau Ardeal.

    Trecând alene de la o “exponata” la alta, nu poti ramâne indiferent la casele, hambarele, camarile, atelierele, gardurile sau uneltele scornite de om pentru a-si uşura existenta, unele inventate in urma cu doua sau trei milenii. Te cuceresc mai ales morile de vânt, cele de apa si presele de fabricat uleiul de in sau floarea soarelui.  Pe aleile muzeului vei intâlni câţiva pensionari care l-au luat  in ingrijire si care îţi mai strecoara si câte o vorba de bun venit sau câte o explicatie. Acum, toamna însă, când sezonul s-a cam terminat, in preţul biletului, nu e inclus si un ghid iar unele locatii sunt inchise, precum si celebra “stână de la munte” ce-aş fi vrut s-o admir mai bine, nu doar peste gard. Mai citesti câte ceva pe niste panouri aflate lângă obiective sau cumperi la intrare un pliant. Exista si căşti pentru audio-ghid. Intrăm in vorbă cu unul din pasionatii îngrijitori ai traditiilor populare, un bătrânel septagenar. Acesta ne spune că Muzeul a trecut in domeniul privat, apoi ne prezinta interiorul unui hambar de grâne si o presa cu ciocane, apoi ne explica modul de functionare al unei mori de apa care macina grâul sau porumbul. Admirăm şi o “vârtelniţă” orizontală, acţionată de animale. Ghidul nostru ocazional, ne explica cum un litru de ulei de floare soarelui se obtinea dintr-un sac de seminţe. Mult răspândite erau si teascurile pentru stors strugurii. Hanurile faceau parte din peisajul cotidian al secolelor trecute. Cine “trăgea” la un han, găsea acolo cazare, masă, băutură, hrană pentru animale si la nevoie si cai de schimb. La acel han, “turistul secolelor trecute” avea la dispozitie o cameră de hotel, un restaurant si un PECO, ceva de genul “ 3 într-unul”. Admirăm si ustensilele pentru olărit, forjat fierul, morărit, pescuit, prelucrarea lemnului, stupărit si agricultura. Dar si materialele din care  erau zămislite acoperişurile caselor si hambarelor, lemn şi stuf, sau gardurile, piatra şi crengile de copac. Te impresionează mai ales satul maramuresean, cu casele si bisericutele sale din lemn, poate cele mai frumoase exponate ale muzeului. Ne alegem si noi, fiecare câte o casă în care am fi dorit să locuim. Dana îşi alege o căsuţă de la munte, eu pe cea a “aurarului”, aflată lângă gura unei mine. Mi-a placut si un “cuptior” de pâine, ce-mi aduce aminte de “Amintirile din copilarie” de la Humulesti ale lui Ion Creangă, cuptor lângă care Nică a lui Petre se juca cu mâţele şi motoceii.  

    Muzeologul olandez Bernet Kempers, a apeciat muzeul din “Dumbrava sibiana” ca fiind "cel mai frumos muzeu in aer liber din Europa".

    Ajungem repede si noi la o concluzie. Filozofică. Oricât de mult îţi uşurează munca aceste mecanisme ale inteligenţei populare, îţi dai repede seama că viaţa oamenilor nu era deloc uşoară în acele vremuri. Noi, cei de azi, adică “ultima generatie”, beneficiem de toate aceste achiziţii ale tehnicii si stiintei moderne, care au început cu acele mecanisme primitive din lemn si piatră, dar uneori uităm repede acest lucru.

     Ori de câte ori vizitez acest muzeu al satului, si daca ne gândim bine până nu demult, o mare parte din populatia ţării noastre, trăia la sate, eu ma bucur. De ce? Pentru ca nu am trait şi eu în acele vremuri şi în acele condiţii grele. E-o chestiune de şansă. La ruleta vietii, acolo unde s-a împărţit norocul, în dreptul meu, s-a oprit bila cea câştigătoare, bila albă, chiar dacă biliardul era, aproape plin cu bile negre…

    Venind de la Tg.Mures înspre Sibiu, “am prins”, de la Mediaş, vreo 30 de Km de drum în lucru. Nervi, stress, de ce oare?...Pentru c-am pierdut o jumatate de ora!  Aici însă, după ce vizitezi muzeul, te calmezi, văzând poştalioanele şi căruţele  care parcurgeau aceeaşi distanţă într-o jumătate de zi. A te întoarce în trecut, e-o lecţie, e un curs de istorie, care te face să înţelegi mai bine prezentul.

    Ajungem acasă. Şi parcă privim altfel, automobilul, becul, apa caldă, televizorul sau computerul. Îi transmitem mai întâi domnului Rudolf Diesel un gest de mulţumire peste ani. Vizionăm apoi la TV vreo 3 sau 4 filme, un concert, apoi un spectacol de muzica usoara, unul de opera, unul de cabaret si o piesa de teatru…toate intr-un singur week-end. În urmă cu un secol, le vizionam intr-un an, in urma cu două secole, intr-o viaţă de om, iar in urma cu 5 sceole, poate, niciodată!

    Nu ne mai rămâne decât sa pomenim si numele inventatorilor  Stephenson, Watt, Bell, Marconi,  Edison, fratii Lumierre, Bill Gates, Tim Berners, care ne-au adus toate aceste minuni in propria locuinta sau pe cel a lui Pasteur, Pavlov, Fleming, Koch sau Roentgen, care ne-au permis sa le admiram, cat mai multi ani.

    Se stie ca oamenii de la ţară traiesc mai mult  decât cei de la oraş iar sătenii de la munte, trăiesc mai mult decât cei de la şes. Şi sunt şi mai sanatosi. Asta mă pune iar pe gânduri. Cred că n-am să mai vând cabana mea de la munte.

    Aşadar, prieteni, aceeaşi întrebare, acuma la final

    Unde-i mai bine, în mediul urban sau în cel rural?  

    Informatii utile
    • Obiective turistice - Langa Muzeul satului din Dumbrava Sibiului se afla gradina zoologica. Mai e si orasul Sibiu cu orasul vechi si Muzeul Bruckental, apoi nu departe se afla si Baile sarate de la Ocna Sibiului
    • Unde ma cazez - La Ocna Sibiului e ieftin, preturile la pensiuni sunt de 60-100 lei dubla.
    • Restaurante si specialitati culinare - In orasul Sibiu gasesti localuri pentru toate gusturile si buzunarele
    • Distractie - Vara, aproape in fiecare week-end, in orasul Sibiu exista cate un festival diferit
    • Viata de noapte - nu stiu
    • Cat costa - Intrarea la Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului-10 lei, fotografiatul-20 lei
    • Shopping - La intrarea in Muzeul Satului exista un info-shopping center cu pliante, harti, CD-uri, DVD-uri, artizanat
    • Arta si cultura - Muzeul Satului e un permanent eveniment cultural-artistic popular deschis in sezon si ziua si noaptea
    • Transport local - Din centrul orasuuil Sibiu, urmati soseaua Sebesului (sau spre Ocna Sibiului), si dupa 5 Km, ajungeti la Dumbrava Sibiului
    • Recomandari - vizitati muzeul vara in plin sezon, sunt "accesibile" toate exponatele
    • Atentionari - atentie la soseaua Medias-Sibiu, in constructie
    • Vremea - amestecata, soare cu vant
    • Cum ajung - Tg.Mures-Medias-Sibiu (117 km) sau exista soseaua directa Brasov-Sibiu (excelenta)

    Video:

    04:44
    Viaţa la ţară
    296 vizualizari

Comentarii

Daca vrei sa apreciezi sau sa comentezi, trebuie sa fii logat
2 comentarii
  • framboise apreciaza asta
  • framboise
    framboise E retoric? Mie imi place sa le imbin, desi la ce conditii sunt in unele sate din Ardeal - asfalt, canal, apa potabila - tind spre viata la tara. Are un farmec aparte, esti mai mereu afara, mai mereu in discutii cu cineva, mai mereu vesel, implicit fericit!
    12 noiembrie 2012
  • CalinDorgo
    CalinDorgo Da, e retoric! si s-au intrebat multi inaintea mea, filozofi, poeti, compozitori de muzica culta sau de manea, n-am un istoric...eu, spre exemplu, vad pe afisele dintr-o agentie, o multime de destinatii turistice...o mie!...dar concediul meu e numai unul si mi-l frangmentez in 3-4, fac pe nebunu, c...  more
    12 noiembrie 2012 - 1 apreciaza asta