Tipareste Palestina - un loc in care neobisnuitul este un mod de viata

  • Palestina, este sau nu este o tara?

    Nu stiam mai nimic despre Palestina inainte de a o vedea. In toamna acestui an, am avut privilegiul de a petrece aici cateva zile, insa , cu parere de rau, trebuie sa marturisesc ca nici acum nu stiu prea multe informatii certe despre acest loc.Insa va pot povesti despre ceea ce am vazut in Palestina, despre cum am fost tratata si despre ceea ce am simtit aici. Nici unul dintre aceste aspecte nu este obisnuit, de aceea, am decis sa particip cu aceasta impresie la concursul lunii noiembrie in care trebuie sa povestesc o intamplare neobisnuita . Va voi povesti despre un tinut neobisnuit, singular, in care pot aseza sub sfera extraordinarului fiecare clipa petrecuta aici.

     O sa incerc un scurt istoric, fara avea pretentia ca, ceea ce scriu e 100% corect, e un scurt istoric asa cum l-am inteles eu.

    De mii de ani aceste pamanturi sunt arena unui conflict permanent intre arabi si israelieni. Conflictul este de natura religioasa, de altfel aceste locuri sunt atat de sarace incat doar aruncandu-ti ochii in jur intelegi ca nu frumusetea naturii sau bogatiile subsolului alimenteaza disputa permanenta.

    Dupa cel de-al doilea razboi mondial situatia aici a explodat. Israelienii raspanditi in intreaga lume, au primit de la rabini indemnul de a se intoarce in teritoriile lor ancestrale. Multi dintre ei s-au indreptat spre Palestina, aici traia deja o comunitate  evreiasca in mijlocul majoritatii  arabe. Neintelegerile au inceput sa apara, de aceea ONU  a decis sa separe cele doua populatii si sa creeze doua state: unul evreiesc si unul arab. Marul discordiei a fost Ierusalimul, care trebuia sa fie un oras international, controlat de ONU. Evreii au acceptat, arabii nu. In  luna mai a anului 1948 evreii au creat statul Israel si i-au proclamat independenta. Imediat noul stat a fost atacat de catre tarile vecine. Dupa un razboi care a durat un an si in care a curs mult, prea mult sange, s-a declarat armistitiu si au fost stabilite granite temporare. Evreii au luat cea mai mare parte a teritoriului, iar populatia bastinasa araba a fost inghesuita intr-un desert de piatra. De atunci relatiile isreliano-arabe s-au deteriorate continuu. In anul 1988 a fost declarat statul Palestina.

    Palestinienii isi sustin autonomia, se proclama tara. Unii membrii ai comunitatii internationale le recunosc acest statut, altii nu.

    Cert e ca acest teritoriu independent nu are capitala!

    Pe plan international nu se vorbeste despre Palestina ca despre o tara, ci se vorbeste despre Autoritatea Nationala Palestiniana, o entitate statala semiindependenta situata in Orientul Mijlociu.

     Ce am vazut eu in Palestina

     In Palestina am dormit 4 nopti  din cele 6 pe care le-am petrecut in Tara Sfanta. Am  poposit in Betleem, la un hotel pe care  in conditiile de acolo, il pot numi luxos. Cu piscina si jacuzzi.

    Am petrecut  in fapt doar o zi pe teritoriul palestinaian, vizitand o manastire din pustiul de piatra al desertului si Biserica Nasterii Domnului.Socul cel mare, la care ma asteptam, fiind pregatita de catre ghid , a fost in momentul in care am ajuns la zidul care separa Israelul de Palestina, trasat in inima Ierusalimului, partea de est revenindu-le palestinienilor. Este un sarpe monstrous, de beton, inalt de 3 metri, super securizat si supermilitarizat. Autocarul a fost oprit, soferul a fost legitimat, iar un soldat dotat cu mitraliera a patruns in interior, s-a plimbat amenintator  printre noi, privindu-ne pe rand. Nu am indraznit sa-l privesc in ochi, speriata poate si de povestile pe care le auzisem inainte de a parasi Romania. Asta a fost tot! Autocarul s-a pus in miscare, nu inainte ca ghidul , de origine israeliana ca coboare.Vi se pare  un lucru obisnuit pentru lumea secolului XXI ? Mie nu!

    Si iata-ne patrunsi in teritoriile palestiniene, dincolo de zidul amenintator de beton.

     

    Aici e o alta lume, o lume saraca, cu case care iti dau impresia ca sunt in constructie, dar am aflat apoi ca de multi ani au acest aspect, se pare ca oamenii nu isi finalizeaza casele. Atmosfera este mediteraneana, din loc in loc cresc palcuri de bougainvillea, caldura te coplesete. Exista insa si case frumoase, aranjate, in curtea carora am zarit accesorii pentru distractia copiilor. Dar peste tot, indiferent de marimea casei , ferestrele au gratii. Casele sunt monocolore, albe, din piatra de calcar.

    Am aflat de la o romanca casatorita cu un palestinian, care a fost ghidul nostru in aceste teritorii, ca aici, pe aceste locuri, dincolo de zidul monstruos traiesc musulmani, crestini, evrei si beduini. Da, chiar am vazut beduini. Indeletnicirea principala e cresterea cornutelor. Femeile in general nu lucreaza.

    3% din populatie o reprezinta crestinii ortodocsi, cum era si ghida pentru Palestina.  E impresionant cum acesti oameni care traiesc aici intr-o minoritate zdrobitoare si sunt supusi la tot felul de sicane din partea celorlalte confesiuni , isi traiesc credinta… Casele crestinilor sunt impodobite deasupra usii cu basoreliefuri. Toate, absolute toate. Basoreliefuri ce il reproduc in mare parte pe Sf. Gheorghe. Diferentierea dintre cele 4 comunitati religioase, e vizibila si in cele mai uzuale aspecte ale vietii. Segregatia e deplina.Exista magazine, hoteluri, scoli, spitale musulmane si  crestine. Evreii sunt mai putini in acest teritoriu.

    Imi amintesc acum, spusele ghidului isrealian care vorbea despre existenta zidului  despartitor, spunsandu-ne ca inainte de construirea lui, atentatele cu bomba erau in proportie de 100% intr-o perioada scurta de timp. Dupa construirea zidului si militarizarea excesiva a trecerilor, incidenta atacurilor violente si a atacurilor cu bomba a scazut la 3% in aceeasi perioada de timp.

    Palestinienii nu pot trece in Israel cand si cum vor. Anual se elibereaza 2500 de premise de trecere, valabile pentru 5 iesiri in 3 ani. E ciudat crestin ortodox fiind, sa nu poti merge in fiecare an la Mormantul Mantuitorului macar cu ocazia sarbatorii pascale, tinanad cont ca se afla la o distanta de aprox 20 de km de casa ta. Pentru a se deplasa cu avionul, palestinienii tebuie sa ajunga la aeroportul de la Aman, in Iran nu au ce cauta la Tel-Aviv.

    Cum nu i-am prea vazut lucrand, nu mi-a fost greu sa trag concluzia ca principala lor sursa de venit sunt turistii, in special comerul cu pietre semipretioase, suveniruri confectionate din lemn de maslin, si cu obiecte “sfintite” spun ei - suveniruri, spun eu.

    Nicaieri , in niciun magazin, sau la hotel nu am vazut o femeie muncind. Barbatii sunt atotprezenti, omnipotenti. Pe strada am vazut femei, in special impingand carucioare, invesmantate in celebrele burka, un fel de voaluri ce le acopera nu doar capul, ci si fata, lasand vederii doar ochii mari, negri.

    Am intrat si in cateva magazine. Magazinele crestinilor comercializeaza si bauturi alcoolice, celelate nu.

    Aspectul e diferit de ceea ce vedem la noi, magazinele aduc mai mult a magazin satesc, dar exista produse alimentare diverse, veti vedea fotografii. Am zarit o abundenta de dulciuri.Am cumparat, am gustat, au gust bun. Ca o curiozitate, peste tot, ceea ce cumperi iti este pus intr-o punga, ce ti se ofera gratuit. Magazinele , hotelurile si chiar si restaurantele crestinilor poarta denumiri specifice : Sf. Michael, Sf. Gheorge, Campul Pastorilor, Nasterea Domnului. etc.

    In schimb tot teritoriul, inclusiv desertul in care am inaintat aproximativ 30 de km este strabatut de autotstrazi.

     Ce am simtit

    Am avut  aici, in acele zile o sumedenie de senzatii, de stari, de trairi.

    Am remarcat in primul rand ca acesti oameni sunt un popor amabil, care incearca sa demonstreze ca merita sa devina tara. Insa arabii, pur si simplu nu se pot abtine in a admira excesiv femeile blonde. Atata admiratie , te sperie. In momentul in care intram intr-un magazin, trei –patru barbati se napusteau asupra mea, incercand sa-mi puna la maini bratari din pietre semipretioase sau bratari simple, cum se vand in Turcia, din acelea cu ochiul. Altii imi ofereau sa gust din produsele traditionale, fructe uscate, smochine, curmale, caju, etc. Asta m-a sperit putin, mai ales ca si la hotel, doar celor care eram cu parul blond si mai tinerele, ni se umplea cana de cafea, erau atat de curtenitori, de am decis sa nu parasesc hotelul singura, nici in compania unei alte femei, ci doar in grup. M-am temut pe toata perioada in care am fost in Palestina, nu pentru ca ar fi fost violenti, dar m-am simtit adesea privita mult prea insistent. Mi-era teama sa nu mi se intample ceva, sa nu imi mai pot vedea copilasii!Poate teama mea nu a fost oportuna, nu stiu, cert e ca am simtit-o si mi-am luat masuri de precautie.

    Nu am fost martora niciunui act de violenta, din contra oamenii de acolo mi s-au parut mult mai calmi decat romanii, in trafic au o rabdare proverbiala, daca incerci sa traversezi printr-un loc nepermis, imediat incetinesc, nimeni nu te claxoneaza, nimeni nu tipa la tine.Exista pe strazi si de paza la diverse cladiri in care nu am identificat ce se petrece multi soldati inarmati.  Peste tot sunt grupuri de barbati care ziua in amiza mare nu fac nimic, doar povestesc, rad, asculta muzica. Am intrezarit la acesti oameni simpli o pofta si o dragoste de viata, pe care noi, romanii, le-am pierdut de mult.

    Oamenii sunt calmi, veseli, condescendenti.

    Am avut o mica problema, cu soferul autocarului Cadir – se numea, un barbat mai tanar decat mine, tata a 4 copii, care m-a invitat la o cafea din prima zi. Cum raspunsul meu a fost promt si negativ, m-a sicanat tot timpul, cand urcam sau coboram din autocar inchidea usile automat. Mi-am dat seama de obsesia acestor barbati pentru femeile albe.

    Acestea au fost intamplarile pe care le-am trait in Palestina, un loc atat de  insolit, in care ceea ce este neobisnuit pentru noi, e un modus vivendi pentru ei!

    Informatii utile
    • Vremea - Este foarte cald, la inceputul lunii octombrie erau cca. 25-30 de grade. Insa se insereaza repede, la ora 17 e deja intuneric. De cum apune soarele bate vantul si e mai racoare.
    • Cum ajung - Doar organizat, o excurise pe cont propriu in aceasta zona mi se pare mult prea periculoasa, in plus ca arabii incearca sa scoata cat mai multi bani de pe turisti. Ghidul a negociat cu soferul autocarului s amai faca o cursa nocturna in Ierusalim , la SF. Mormant, iar acesta a convenit doar contra sumei de 400 de dolari. Erau 20 de km pana acolo.;)
    • Transport local - In unele locuri, mai ales in deserrt, pe post de taxi este magarusul. Beduinii recunosteau romanii dupa vorba si le ofereau cate un magarus pe care il chema invariabil Basescu :) la pretul de 10 dolari o ruta, daca te targuiai il luai si cu 5 dolari!
    • Recomandari - Va recomand sa cumparati apa de la magazin , un bax de 6 sticle era 5 dolari. Daca apa se cumpara de la sofer, din autocar pretul unei sticle de 500 ml era de 3 dolari. Peste tot e bine sa va targuiti.
    • Atentionari - Doamnele blonde nu vor avea viata usoara cu arabii!
    • Arta si cultura - Bethleem este un oras cu o istorie incarcata, cunoscut in intreaga lume drept locul in care s-a nascut Iisus Christos.
    • Shopping - Exista multe suveniruri extrem de atragatoare de cumparat, obiecte cu specific de Craciun confectionate din lemn de maslin, pietre semipretioase al caror pret e mult mai scazut ca in Romania, daca te targuiai cumparai un sirag de margele confectionate din , ametist, sa zicem si cu 5 dolari, dar cel mai adesea pretul unui asemenea sirag se ridica la 10 dolari.
    • Viata de noapte - E foarte animata, in prima parte a noptii sunt petreceri cu muzica data la maximum, apoi inspre dimineata cand muzica se potoleste incepe muezinul care anunta ora rugaciunii.
    • Restaurante si specialitati culinare - Restaurant Ramada, din hotelul incare am fost cazati. Peste tot exista restaurante mai mici sau mai mari, se servesc mai ales specialitati arabesti. O portie de shaorma, de ex. cu salata si o bautura racoritoare costa intre 8 si 10 dolari.
    • Cat costa - Preturile sunt in general cam pe la noi, se plateste in dolari sau in shekeli - moneda lor nationala. Beduinii pot fi platiti si in lei.
    • Distractie - La hotel, la piscina si jacuzzi.
    • Obiective turistice - Ieslea Nasterii Mantuitorului, Grota laptelui - locul in care potrivit crestinilor Iisus a fost alaptat pentru prima data, Campul Pastorilor, Biserica Nasterii Mantuitorului, Manastirea Sf. Sava ,etc..
    • Unde ma cazez - Shepherd Plaza Hotel Bethlehem
    • Evenimente - La o luna dupa ce m-am intors din Palestina, aici a izbucnit din nou - pt. a cata oara, oare? - razboiul, nu doar cel mai neobisnuit, ci mai ales cel mai nefericit eveniment de pe pamant. Ma gandesc la cat de norocoasa am fost sa vad aceste locuri cu atat de putin timp inainte de a fi din nou insangerate, de a fi din nou mutilate. Vestea acestui eveniment nefericit m-a umplut de tristete, mai ales ca am vazut cat de saraci sunt acei oameni si cata bucurie de a trai ii insufleteste!

    Video:

    10:33

    Fotografii (50): Vezi toate fotografiile

Comentarii

Daca vrei sa apreciezi sau sa comentezi, trebuie sa fii logat
2 comentarii