Tipareste La Paris, m-am indragostit!

  • Sa fi tot fost prin anii €™87, cu ocazia primei mele escale la Paris. Aici, in orasul luminii si-al iubirii€, m-am indragostit pentru intaia oara. Dragoste la prima vedere€¦ €œCoup de foudre! .

    Acum, vremea a trecut, am aproape 60 de ani, am ajuns poate la capatul existentei mele fizice si temporale pe acest glob ratacitor prin spatiu€¦ Si ce daca? Oricat as trai, Parisul va ramane vesnic in inima mea ca  orasul in care am intalnit pentru prima data in viata, dragostea cea adevarata.

    Eram student si tatal meu era medic. Un important colonel de la Securitate a facut gripa. Tatal meu l-a €œpus pe picioare€. Asa am obtinut eu viza pentru Paris. Din cauza unor virusi. Din Sighisoara si pana la Paris, am calatorit cu trenul, doua zile si doua nopti. Bani nu aveam la mine, caci in acele vremuri daca aveai 10 dolari prin casa, cineva iti si batea la usa sa te-ntrebe de sanatate. Dormeam prin gari si statiile de metrou. Acolo, la Paris, dimineata, adeseori, gaseam langa mine cateva pungi cu haine si cu mancare. Parisul are inima! Parizienii care mergeau cu metroul la serviciu adica metro-boulo-dodo€-istii, ma considerau, probabil un magherbian mai nereusit, adica mai palid, si-mi lasau cate o punga cu ceva din care niciodata nu lipsea si cate o €œbaguette€ (franzela) proaspata. Franceza o cunosteam bine, caci intotdeuna am fost €œtocilarul clasei€.

    Ajuns la Paris, primul drum l-am facut la Tour Eiffel. Stiam ca 40% din structura turnului a fost construita pe la anul 1887-1889, cu otel romanesc, adus de la Combinatele siderurgice din Hunedoara si Resita. Dimineata, am adormit cateva ore, langa turn, pe Champ des Mars, dar cand primele raze ale soarelui au inceput sa ma alinte, am si urcat pana la etajul intai, pe scari, caci era gratis. De-acolo am vazut Sena! Ah, Sena!, ce spectacol, ce frumos serpuia pe sub cele 33 de poduri ale urbei! Primele €œbateaux mouches porneau adormite la drum, intestate de turisti. Am inceput sa scriu c-un pix pe un petec de ziar, o poezie, asaaa, mai mult ca sa vad daca n-am uitat franceza€¦. œDans le sable de la Seine, Parmi coquilles et pierres, Parmi bouteills de biere, J'€™ai enterre ma vie sereine, Sur un bateau mouche, Qui ne mene nulepart, J'€™ai donne le depart, A mes souvenirs louches, Du vieux pont de Neuilly, A l'eglise de Notre Dame, Coulent mon coeur en rouilles, Et mes amours en flammes€. Culoarea orasului, vazuta de sus, din cel mai iubit obiectiv touristic al parizienilor si nu numai al lor, imi aparea alburie. Atat de mult mi-a placut turnul incat am ramas langa el o zi intreaga. Seara am urcat din nou, pentru o a doua poezie, caci simteam ca-mi pierd si graiul romanesca€. Cu doi arginti in buzunar, In Turnul Eiffel ca un vers, Ma simt ca un stapan in Univers, La picioare, un covor de jar, Moare intr-un apus feeric, Sub orizontul strivit de intuneric, Clipa e scurta, infinitul mic, In Turnul Eiffel ca un vis. Deasupra batranului meu Paris€.

    A doua zi, am pornit-o de-a lungul malului Senei ca sa rasfoiesc cartile buchinistilor de la Gibert-Jeune din Piata Saint-Michel, carti care in acea vreme se vindeau €œla kilogram€. Preturile erau mici caci Sorbona e aproape, suntem aproape de cartierul studentesc al Parisului, iar studentii, se stie, au buzunarele cam goale. Prin Gradinile Tuileries, printre marmura statuilor lui Maillol, trageam deja dupa mine un sac cu multe romane si reviste de benzi desenate ce mi-au incantat anii copilari, €Jules Verne, €œPif le Chien€ sau œTotoche. Ajung si pe strada Rivoli, imi lipesc nasul de vitrina magazinelor de lux. Apoi, in Place Vendome, admir hotelul Ritz si coloana Vedome, construita la ordinele lui Napoleon din arama tunurilor confiscate de armata franceza la Austerlitz. Simt grandoarea momentului si a personajului, de fapt fiecare coltisor din Paris este impregnat intrucatva de personalitatea sa. Imi reamintesc cateva cuvinte celebre de-ale imparatului tuturor francezilor. In ranita fiercarui soldat se afla bastonul de general€. Acest om mintitel, nu mai inalt decat Ceausescu (1,65m), a marcat o buna parte din istoria glorioasa a Frantei, inceputa cu Campania din Italia… “Francezi, ia uitati-va la voi, azi, sunteti niste oameni necajiti, murdari si ignorati de intreaga Europa! Dincolo de Alpi, ne asteapta gloria si bogatii nemaintalnite. Vreti ca ele sa devina maine ale voastre iar voi, sa deveniti stapanii acestui continent? Un inflacarat Oui, mon general rasuna atunci din mii de piepturi jigarite. Si, dupa victoriile de la Rivoli si Arcole, si multe altele ce urmara, visul francezilor a devenit realitate.

    Nu departe de Place Vendome se afla Galeriile Lafayette. Impecabilele standuri de parfumerie Chanel, Yves-Saint-Laurent sau Nina Ricci iti trag cu ochiul. Galeriile te atrag prin trei organe de simt vaz, miros si pipait. Testerele produselor de lux sunt gratuite. Multe frantuzoaice, mai ales cele care simt ca €œpierd teren in fata sefului€, dau o fuga in pauza de pranz pana la aceste galerii, ca se se mai reimprospateze c-un rimel, masaj facial sau cu-n €œdumpf€ de parfum proaspat, toate gratuite. Multe asiatice, zambitoare, agile si serviabile abia asteapta sa te serveasca. Galeriile Lafayette, pierd in mod deliberat o oarecare cantitate de produse, pentru reclama, dar le recupereaza inzecit prin preturile practicate la vanzare. Place de la Republique, imi apare ca o zona “muncitoreasca a orasului, hotelurile sunt ieftine, iar de-a lungul Canalului Saint-Martin, sunt insirate zeci de corturi pentru cei €œsans abri (fara adapost). Place de l’ Etoile, in mijlocul careia se inalta majestuos Arcul de Triumf, e punctul terminus a 12 superbe bulevarde, concepute de arhitectul sef al orasului, baronul Haussmann. Acestea seamana cu cositele egal rasfirate ale unei fete din DOM-TOM (teritoriile de peste mari) sau Maghreb (nordul Africii), ai carei reprezentanti, fac aici la Paris, muncile cele mai grele.

    Luvrul e fascinant! Am noroc si nimeresc in primul week-end al lunii, cand de obicei, intrarea e libera (si la muzeul Orsay, la fel). Admir cel mai valoros dar si cel mai €œfurat tablou al tuturor timpurilor, Mona Lisa. Nu crederam ca tabloul e atat de mic! Dimensiuni?... 77 cm pe 53 cm! Raman in Luvru pana cand picioarele ma lasa. In astfel de excursii, cand ai dori sa fixezi cat mai mult, totul daca s-ar putea, pe un petec mic de retina, e stiut, ca in acele momente nu te bucuri de prea mult de ceea ce-ai vazut, ci mult mai traziu, acasa, cand imaginile s-au sedimentat.

    Ajung in Place de la Concorde vazand minunatele fantani arteziene, mi se face sete, dar, de unde bani pentru o Coca? Stiam insa ca exista prin Paris, fantani Wallace, care au intotdeuna apa potabila. O pornesc pe Champs Elysees, unde patrund in resturantul George V, ma ascund in spatele vitrinelor, a inceput sa ploua. Scaunele sunt orientate spre mega-bulevardul de 80 de metrui latime, care, in toiul noptii e luminat ca si-n timpul zilei. Parisul, inainte de 89, consuma mai multa electricitate intr-o luna, decat intreaga noastra tara intr-un an! Puteai linistit sa citesti revista Paris-Match€, in mijlocul acestui bulevard, la miezul noptii. Dar, vai, ce circulatie e pe-aici! Aici totul e viteza! Dimineata si seara, sute de mii de masini strabat bulevardul indreptandu-se spre ce? Spre un viitor iluzoriu, care adesea te dezumanizeaza, te robotizeaza. Noaptea tarziu, luminile Turnului Eiffel se aprind precum beculetele sclipitoare ale unui brad de Craciun. Uneori Parisul e mai frumos noaptea decat ziua. Ajung in Gare du Nord, care stiam ca nu se inchide peste noapte pentru curatenie. O magrebiana inimoasa imi aduce un pahar din plastic cu apa fierbinte in care imi strecor doua pliculete de ness, obtinute cu greu, la schimb€ de la baietii de la €œvagonul de dormit€.

    Dar, biletul meu de tren, clasa a II-a, in circuit€ are valabilitate doar 22 de zile, asadar soseste si ziua placarii, mai sunt si alte tari de vizitat, Italia, Germania, Austria, Ungaria.

    €œAdieu Paris!€ sau nu!...mai bine zis, €œAu revoir Paris, caci cine a vazut  macar o singura data “orasul-lumina, e urmarit mereu de dorinta de a-l revedea.

    Spre dimineata, parasesc Parisul, care parca, prin primele sale raze calde de soare ma intreaba €Comment ca va, mon ami?...Eheee Ca va, ca va, comme si, comme ca.

    Ei, acum cred c-ati ghicit cu totii, ca prima mea mare dragoste din viata n-a fost altceva decat insusi orasul Paris!

    Calin

    Video:

    05:31

Comentarii

Daca vrei sa apreciezi sau sa comentezi, trebuie sa fii logat
5 comentarii
  • RobertCodescu
    RobertCodescu @webmaster0 dar cartonaşul verde sau mov de ce nu-i daţi domne sau le dădeţi preferenţial pe sub mână şi după tejghea aşa pe nepotisme !?!??
    1 octombrie 2012 - 2 apreciaza asta
  • RobertCodescu
    RobertCodescu RECENSĂMÂNT turistic:
    1) Georgiana
    2) Valimi
    3) santana
    4...  more
    1 octombrie 2012 - 1 apreciaza asta
  • RobertCodescu
    RobertCodescu @santana DACĂ punem 3 zile 2 nopţi cazare la Vama Veche, Ghid Turistic Egipt şi Ghid Turistic Barcelona (pe care încă îl aştept) ca fiind premiu atunci răspunsul este unul afirmativ !!!
    1 octombrie 2012
  • RobertCodescu
    RobertCodescu @santana OK + gheisa deja cred că s-a făcut înghesuială !!!
    1 octombrie 2012 - 1 apreciaza asta