Cimitirul despre care va voi scrie mi-a atras privirile din prima zi in care am intrat in Ierusalim. Mi-a starnit curiozitatea prin dimensiunile lui gigantice, prin aspectul suprapus al lespezilor de piatra, prin stralucirea de fildes a calcarului in soarele puternic al amiezii, prin ineditul unui lucru despre care habar nu aveam ce reprezinta. Misterul avea sa fie dezlegat a doua zi, cand am aflat ca locul este numit Cimitirul Evreilor de pe Muntele Maslinilor. In decursul anilor maslinii care impodobeau versantul de piatra au fost sacrificati, in locul lor s-au inmultit locurile de veci. Acest cimitir exista pe vremea Mantuitorului si este functional si in ziua de azi. Exista aici peste 100000 de morminte.
Inca din antichitate, evreii au dorit sa fie ingropati in acest loc, deoarece potrivit unui pasaj din Biblie, la venirea lui Mesia pe pamant, de aici va incepe invierea!Se presupune ca aici isi doarme somnul de veci fiul regelui David si Zaharia – peotul Primului Templu. Cert este ca potrivit descoperirilor arheologice exista morminte vechi de mai bine de 2000 de ani. Privilegiul de a-si gasi odihna pe acest Munte al Maslinilor le-a apartinut si le apartine si acum doar celor instariti. Un loc de veci costa enorm. Pretul actual se ridica la peste 150000 de euro. Doar evreii ultrareligiosi si potenti financiar mai pot “beneficia” de un locas aici.
Laureatul premiul Nobel pentru literature SY Agnon, asteapta aici invierea.
Aspectul imensului cimitir nu este unitar. In zona vecina cu straduta de piatra care coboara serpuind Muntele Maslinilor, mormintele par devastate, dar nu e asa, sunt doar lasate in paragina, probabil nemaiexistand urmasi. Insa cu cat se apropie de Goden Gate- poarta pe care Mantuitorul a intrat in Ierusalim, devin tot mai aranjate, spatiul dintre ele este curat, liber. Nu veti zari in acest cimitir vreo floare sau vreun smoc de iarba. Doar piatra alba, de calcar. Pe lespezile de piatra inscriptionate cu numele celor dusi, sunt puse pietricele. Pietricele sunt corespondentele florilor si ale lumanarilor d epe lanoi. Cu fiecare vizita, urmasii pun cate o pietricica.
Am zarit urmasi veniti la morminte, e un adevarat ritual, citesc Tora cu miscari ale capului in fata si in spate, exact cum am observat la Zidul Plangerii. Dar despre Zidul Palngerii o sa va povestesc altadata.
In concluzie, pot spune ca m-a impresionat atat aspectul cimitirului -este cel mai mare cimitir evreiesc din lume - cat mai ales m-a impresionat poporul acesta evreu, care desi conduce lumea, cum se spune, nu renunta la traditiile sale ancestrale, nu isi pierde identitatea si credintele.
0 comentarii