Tipareste Ciao, Venetia!

  • In Venetia am fost de trei ori, adica demult,  mai putin demult si nu demult.

    Mereu m-am intrebat, oare  ce-mi place mie, mai mult si mai mult, la acest oras? Parfumul lui? Culorile lui? Glasul lui? Clipoceala lui vesnic miscatoare? Nu stiu! Habar n-am! Oricum nu incerc sa-mi explic, e-un oras care-mi place mult si de demult.

    Pai cum sa nu-mi placa Venetia, daca uneori in serile romantice de vara, de pe la etajele superioare ale caselor vechi si pline de igrasie ce strajuiesc canalele sale, se mai deschide cate o fereastra si mai vezi cate un bătrânel somnoros si inocent ca-si goleste direct in apa olita de noapte uitata pe sub pat de cateva zile, intrerupand astfel sarutul fara de sfarsit al unor indragostiti ce-si petrec luna de miere intr-o gondola pentru care au dat bani grei, iar doua strazi mai incolo, mai vezi si cate-o harnica gospodina care arunca “pe-ascuns” de la etajul unu, tot in canal, cate o galeata plina cu apa menajera plina cu bulbuci  in care si-a spalat hainele si vesela intregii sale familii dupa care, se-apuca fara graba, sa povesteasca verzi si uscate, o juma de ora, cu vecina de pe celalalt mal, tot de la etajul unu, de care n-o despart decat 10  metri de franghie de rufe, injurand intr-una ca Primaria le-a interzis sa-si usuce rufele pe acele franghii intinse de la un geam la altul, deasupra canalelor, pentru c-ar strica, auzi dom’le,  "faciesul turistic" al lagunei. De fapt, la Venetia n-ai nevoie de telefon si ziare, ca auzi tot ce s-a intamplat in ultima luna, doar deschizand fereastra. Si apoi imi mai plac si porumbeii aia grasi din Piata San Marco, ce stau gata sa plezneasca si care au uitat sa mai zboare si care te pateaza cu guano gri pe camasa alba proaspat scrobita si calcata sau cu guano alb daca ai cumva un costum negru, in semn de multumire pentru ca te-ai oprit si le-ai dat cateva graunte din palma, tocmai cand te duci la o importanta intalnire de afaceri sau sa-ti inviti logodnica sa-si aleaga un colier dintr-unul din zecile  de magazine de bijuterii din aceeasi piata San Marco. 

       Si cu toate astea, eu, iubesc venetienii, ca-s guralivi ca noi, pentru ca au stradute mici si intortocheate, piatete ascunse ce-ti rasar deodata in fata si  pe care le descoperi dupa multe cautari, au Podul Rialto de unde vezi Canale Grande in toata splendoare lui cea lunga, au festivalul mastilor din februarie care aduce turisti intr-o perioada non-turistica, au festivalul turnirurilor gondolierilor din august, au insula Burano cu casele ei multicolore, au insula  Murano cu secretele ei  de cristal aparate timp de un mileniu atat de bine incat tradatorii erau executati pe loc, cu insasi aprobarea Dogelui (primarul acelor vremi apuse), prin aruncarea unui bolovan  intr-un canal, bolovan de care era legata o funie mai scurta decat adancimea apei si la capatul careia se afla gatul tradatorului.  Procesiunea se petrecea la prima ora a diminetii, in prezenta unui preot, a unui calau si a unui vaslas. M-a fascinat mereu frumusetea mereu actuala a celor cateva palate de marmura alba spalate de apa verde si mereu saltareata a canalelor mai mari, sau palatul Dogilor a caror arcade adormite mai sunt tulburate astazi doar de galagia turistilor si zgomotele clopotnitei de cupru inverzit de vreme, de pe cupola bazilicii San Pietro. Superba e si legenda mereu vie a devenirii acestui oras ciudat, situat pe cateva  sute de insule si a carei populatie s-a format din fugarii italieni alugati printre mlastini de catre hunii lui Attila ce-au ingrozit o Europa intreaga, din Dacia si pana-n Pirinei, dar ai caror cai n-au mai putut inainta prin noroiul plin de ţânţari ai lagunei. Fugarii au fost nevoiti sa-si croiasca acolo un alt destin, construind o asezare noua, precum populatiile de castori, din nuiele, lemn, pamant si lut. Si mai e si povestea fascinanta a infloririi Venetiei, a puterii comerciale a negustorilor si armatorilor acestei mici republici independente sau a "vedetelor" sale, Marco Polo ce a descoperit cu fii sai, intr-o zi Chipai-ul, China de azi sau a preotului violonist Vivaldi din cauza caruia avem astazi, 4 anotimpuri. 

    Primavara insa nu-i ca vara! Vara orasul e “full”, primavara insa, contrar superbei compozitii vivaldiene, e cam trist, obloanele sale sunt trase precum niste pleoape somnoroase, peste multe localuri, terase si magazine, piatelete romantice zac intesate de scaune goale. E inca extrasezon, si turistii cu buzunarele pline, inca mai muncesc prin America, Germania, Japonia sau Australia, ei sosesc precum pasarile migratoare, de-abia prin iunie. Acum e bine pentru noi, romanii, preturile sunt mai jos, dar nu toate, o cafea in Piata San Marco la restaurantul “Florian”, costa 6 euro si-o bei dintr-o “dusca”, dar… cine-o sa “rupa” gura targului acasa c-a baut o cafea in Piata San Marco, nu departe de Palatul Dogilor? Langa palatul armatorilor care au construit cu secole in urma celebra flota venetiana de comert “en gros”, care exporta oglinzi si sticla de Murano si importa piper, scortisoara si matasea viermisorilor albi din Chipai, ai caror oua au fost aduse pentru prima data in Europa, in mare secret, ascunse in carja unui preot. Exista spionaj industrial si prin acele vremi, doar secretul multicolor al sticlei de Murano, ravnit mai ales de turci si arabi, n-a putut fi niciodata “exportat”…

    In fiecare dimineata, clopotele de arama ale Venetiei incep sa bata, e-un adevarat concert pe zeci de voci, fiecare alta, un cor al nostalgiei secolelor trecute, ei bine, atunci chiar ca te simti ca pe vremurile lui Vivaldi, cel mai meloman preot din lume, preot ale carui “anotimpuri” au ramas nemuritoare chiar daca la Venetia nu ninge…hai, Vivaldi, mai canta-mi odata minunata ta melodie primavaratica, “ti prego”!

    Daca Wagner, care a trait si el pe-aici, a compus muzica religioasa si recviem-uri greoaie (daca vrei sa ai o zi proasta, asculta un concert de Wagner pana la sfarsit), de ce sa nu fi compus, in schimb, un preot venetian, una dintre cele mai vesele partituri ale lumii? …“primavara” lui Vivaldi are dinamica, lumina si optimismul French Can-Can-ul lui Offenbach. Latinii sunt un popor vesel, muzica lor emana caldura soarelui Italiei sau a Coastei de Azur! Primavara insa, in Venetia nu exista aglomeratie, si daca ai norocul si de zile senine si fara inundatii, e “molto bene”, poti sa-ti savurezi “gelatta” (inghetata) cu nuci, in liniste, apoi poti traversa Canal Grande cu un “tragetto” si sa te strecori pe stradutele inguste prin care Piedone n-ar avea ce cauta si sa cauti o bucata de pizza mare, la 5,5 euro, sau macar o felie, la 2 euro…daca mananci 2 triunghiuri de pizza pe zi, sau o portie mare de “paste” cu sos de tomate sau cateva “misto fungi”, ciuperci asortate in otet, ai facut o afacere gastronomica!

    Ciupercile sunt atat de bune ca merita sa mai vii odata la Venetia doar pentru ele! Eu le ziceam “mişto” fungi, ele-ti delecteaza limba pentru vreo "5 euro borcanul", caci Venetia nu e mereu ieftina, restaurantele iti golesc buzunarele rapid iar “palatele-hoteluri” de pe langa Canal Grande nu lasa pretul sub 80 de euro pe noapte, dar… dimineata, ai, intreg canalul cu galagiosii “baieti de la aprovizionare”, care aduc diverse produse, ai un rasarit de soare feeric ce trezesc la viata toate culorile lagunei, ai si cate o ambulanta acvatica ce zboara ca un fulger spre un client american care a baut prea mult aseara si-acum e plin de greata dar e asigurat “prin voucher” de-acasa, ai cafeaua si micul dejun “inclus” pe balconul a carei colonada din marmura incepe sa se incalzeasca la soare ca o soparla.

    E marmura alba din Carrara din care Michelangelo l-a “scos” pe David si Moise si care rezista de sute de ani, caci, deh…la Venetia e igrasie mare, aici nu poti costrui totul numai din caramida sau mortar, decat acolo, prin canalale cele mici, unde locuieste populatia mai saraca a urbei. Daca vara Venetia miroase uneori cam rau, primavara, Venetia miroase a peste, a mare, a scoici, a pescarusi, a nisip umed. Miroase a proaspat... Caci marea nu e departe, doar acolo, la capatul ”viei” (strazii).

    In Venetia n-ai nevoie de harta, pentru ca daca ai intrat pe stradutele-i inguste si fermecate, precis te ratacesti, mai degraba foloseste o busola. Reperul cel mai important e Canal Grande si Podul Rialto, care pastreaza inca si azi magazinase si tarabe fascinante de “nimicuri” ce-ti incanta ochiul. Intreaga Venetie e un mare bazar, in care magazinele de sticlarie colorata mai ales, iti demonstreaza ca curcubeul are nu are sapte ci o mie de culori.

    Pe canalele mici e inghesuiala mare, nu, nu e ca pe Magheru la o ora de varf, dar laguna prinde viata, gondolierii gesticuleaza, negociaza, vaporasele mai mari claxoneaza iar pescarusii te agaseaza cu tipatul lor prelung si strident…Sunt peste tot…Pe-un stalp de ancorare sta un pescarus intr-un picior, dar, nu, n-o face intentionat, e schiop de-a binelea, si-n Venetia exista copii rai care trag cu prastia in pasarele.

    Gondolierii sunt cam smecheri, “trag pielea de pe tine”, chiar daca gondola e confortabila si-ti lafai picioarele pe un covor persan, e scump!, e 65 de euro pentru o ora, pentru a trece pe sub “punti de bucurii sau suspine” si pe sub conversatiile interminabile ale venetiencelor care-si vorbesc de la “ferastra la feresatra”, cred ca ele au inventat programul “windows”, nu Bill Gates, pe-aici n-ai nevoie de telefon mobil, Orange sau Vodafone n-au ce cauta… dar ma intreb oare ce lucreaza acesti oameni in afara de taximetrie acvatica, inchiriat camere si indopat turistii cu paste si pizza?

    Ah, da!, aici exista si ghizi ai orasului, pe care poti sa-i comanzi inca de-acasa “on-line”. Poti negocia pretul cu gondolierii dar nu prea mult, caci munca asta nu e usoara, exista concursuri de selectie, o comisie exigenta, nu e usor sa dai ”la vasla” la o gondola de nici “un cal putere”, e-o anumita miscare de rotire continua a vaslei, si asta timp de o ora intreaga.

    In august are loc la Venetia “turnirul gondolierilor”, un festival acvatic de anvergura carnavalului mascat din februarie si care atrage enorm de multi turisti. Seamana cu un turnir medieval, doar ca bidivii mascati au fost inlocuiti cu gondole mai mari, speciale, cu o punte inalta, unde, capatul unei sulite lungi si boante de lemn, va intalni fara indoiala pieptul unui alt gondolier care va cadea in apa, spre deliciul publicului si al televiziunilor ce transmit imagini in intreaga lume.

    In Piata San Marco, totul e scump, acolo e bine sa te duci doar ca sa privesti pictorii “a la Montmartre” cum executa portretul alcuiva, sa nu cumperi nici macar o carte postala sau alt suvenir, pe care il gasesti la jumatate de pret dupa colt, sa admiri palatul Dogilor si Turnul Campanillei si sa privesti porumbeii obezi, care stau sa plezneasca si care nici macar nu mai pot decola, se dau peste cap cand vor sa zboare, de-atatea seminte cate au bagat in ei. Dar macar s-au invatat cu turistii, ti se aseaza in palma, pe umar, pe cap, se lasa fotografiati cu tine daca tii in mana cornetul cu seminte, si, apoi, drept multumire primesti si tu un suvenir, ti-l lasa exact dupa ceafa, acolo unde nu poti ajunge cu nimic, nici cu mana, nici cu batista. Daca te trezesti cu suvenirul pe chelie, considera-te un om fericit. Dar, ce? … poti sa refuzi porumbelului multumirea pe care ti-o ofera din intreaga lui inimioara si mai ales din stomac?

    Pe plaja Venetiei, care se pare ca va fi aparata in curand de un “mega-dig” paralel cu tarmul, ce va regla cantitatea de apa ce patrunde in laguna, gasesti doar cateva scoici, apa e rece primavara, sufla un vant rece, toalete nu gasesti nici daca te plimbi un kilometru, si daca ai o nevoie…ce faci? Te duci dupa o tufa si astepti si speri, sarind de pe un picior pe celalalt, ca sa nu treaca nimeni pe-acolo, timp de cateva minute… (atentie la directia vantului!) …dar marea, chiar asa rece cum e, e frumoasa, valurile se sparg intr-una deasupra nisipului, pescarusii se rotesc desupra ta, in departare vapoarele gem a plecare iar scoicile puse la ureche iti soptesc povesti depre piratii din Caraibe si comorile lor fabuloase.  

    Deasupra ta, pe cerul senin, vezi avioanele ce decoleaza de pe Treviso, acum sunt rare dar vara…cerul pare o panza impresionista formata din multe linii albe ce se intretaie pe un fond albastru, pictura care, daca ar fi fost creata de Picasso sau Dali, ar fi fost fara indoiala cumparata cu bani grei la o casa de licitatie de catre cei mai mari cunoscatori intr-ale artei, de japonezi…

      Dar Venetia nu e doare canale, piatete, pizza, “gelatta”, Vivaldi, Marco Polo, Palatul Dogilor, clopotnita Campanila, inalta de 100 de metri, (distanta pe care omul o parcurge azi in 9,6 secunde pe teren plat si in 5 secunde, daca cere si ajutorul gravitatiei), podul Rialto sau piata San Marco…Venetia mai e si cartierul de lux Lido, multe felinare ce se aprind seara la fiecare colt de strada, pontoane transformate in terase, trubaduri ce canta prin pietele publice, insulele Murano, Burano, San Michele  sau Igor Stravinsky …

     

    “La Venetia, o gondola legata de un vechi lampion

    Cunoaste toate aventurile mele secrete de amor!

    Surasul tau strecura in mine un maret Napoleon

    Lacrimile tale ma aruncau direct la Pearl Harbour

    Dar orasul-laguna se va scufunda intr-o buna zi

    Palatul Dogilor va zace prin namolul din canale

    Piata Campanillei va deveni imperiul crabilor gri

    Ce vor devora tot ce-a ramas din amintirile mele”

     

    Informatii utile
    • Obiective turistice - Piata San Marco, palatul Dogilor, Campanila, Canal Grande, Podul Rialto, shopping la magazinele de masti sau sticlarie de Murano, insula Murano ,Burano si San Michele
    • Unde ma cazez - La Hotel (3 stele) "Venetia" din Mestre, nu departe de "orasul istoric"
    • Restaurante si specialitati culinare - Inghetata cu nuci, pizza, paste cu sos de tomate, cafea Capuccino
    • Distractie - Fotografii cu porumbeii in Piata San Marco
    • Viata de noapte - nu cunosc decat "viata de zi cu zi"
    • Cat costa - 50 euro camera pe noapte la hotel Venetia din Mestre
    • Shopping - orasul iti ofera multe magazinase in special cu suveniruri
    • Evenimente - Aici are loc Carnavalul mascat al lunii februarie,festivalul filmului de la Venetia si Turnirul Gondolierilor din luna august
    • Arta si cultura - exista cateva muzee si biserici, dar n-am avut timp sa le vizitez
    • Transport local - Gondole, "tragetto", un "vaporetto" care face curse regulate din Gara Venetia pana in Piata San Marco, iar de la Mestre la Venetia exista un autobuz, dar puteti ajunge si pe jos
    • Recomandari - Vara,totul la Venetia e foarte scump
    • Atentionari - La venetia gondolele sunt scumpe, circulati mai bine cu "vaporetto" si "tragetto"...
    • Vremea - primavara e cam rece, bate vantul, vara insa sunt multe zile insorite
    • Cum ajung - Cu autoturism propriu pana la Mestre, sau cu avionul pe aeroportul Treviso care e la 20 Km de Venetia (exista legatura de avion low-cost din Cluj pana la Venetia) , exista la Venetia si o gara feroviara "statione Venetia"

    Fotografii (34): Vezi toate fotografiile

Comentarii

Daca vrei sa apreciezi sau sa comentezi, trebuie sa fii logat
1 comentariu