Tipareste Călătorie prin “Ţinutul Secuilor“(Ţara lui Ozosep)

  • Pe valea Nirajului

    Haideti sa facem o calatorie  prin ”Ţara lui Ozosep”. Pentru mine, nu e prima oara. Traseul? Tg.Mures-Miercurea Nirajului -Eremitu-Praid-Corund-Odorhei-pasul Bucin-Borzont-Gheorghieni-Lazarea-Ditrau si retur. Această impresie puteti s-o luati ca pe-o parodie, ca pe-o melodie sau ca pe-o tragi-comedie turistica, cum va place! Aseara am mancat gulaş unguresc si mi-am adus aminte de-o preumblare prin “tara lui Ozosep” sau cum i se mai spune "Szekelyland" sau "Tinutul Secuilor". tinut in care, odihioara, imediat ce ai patruns, incepea sa te doara capul si inima, caci, pentru a ajunge la minuţăiile sale naturale,  nu scapai fara un telescop rupt si o duzina de “urări de sănătate” la adresa drumarilor sau a edililor locali.Dar, intre timp, lucrurile s-au mai schimbat.

     Am sa va introduc in atmosfera “Tarii Secuilor” cu-o poezie aproximativa, culeasa din folklorul local…

    No, ascultati voi la mine români plugari, noi secuii suntem acum minoritari, dar facem la primarie multe sedinte, in care invatam cum sa-i iubim pe români ca pe fratii nostri mai mari, e drept ca noi scoatem uneori brişca, si eu si Marişka, mai ales dupa o kila de palinka, dar noi nu vrem multe, numai sa lasati la noi limba maghiare, pe care trebuie, musai s-o cunoaste si tot romanu’, fiecare, altfel cum sa ne vorbim intre noi, cu translatoare? , ca io mi-s secui care “nem tudom” prea multe limbi straine si nici ”ozosepa mea de-o viata” nem tudeşte româneşte, decat limba maghiara si putin ungureste, ioi, iubita mea de “ozosepa”, pe care la Ciuc Miercurea am cunoscut-o, nu la Pesta in stepă, intr-o sambata de aprilish, in bucatarie, cand i-o curs la mine la tavan, toată apa din chiuveta, frig, brrr! , acolo am invatat hochei pe gheata si m-am gripat, dar Mariska incalzit la mine si dus ceai cu lamuie la pat, iar apoi tare pupat pe faţă, si o fost "nagyon" bine si mi-o zis ca eu om de exceptie este, adica eu nu foarte prost secui, eu stie si un pic româneste si ca peste munti, la ţara românilor, cresc codrii mari de brazi, si ca ei au si cucuruz si gaz, la noi creste numa’ zapada si cartofi, si mi-o mai zis Mariska ca noi am venit primii aici, acu’ cateva sute de ani, parca vreo cinci, cand umblam numa’ pe cai si cu lac pe pantofi in vreme ce românii erau mereu cu baciul moldovean pentru mioriţe bălaie in clinci, si ca noi le-am furat oile si ei multa vreme au umblat, saracii, numa’ in opinci…dar, asa e cand doi se cearta si la stele viseaza, al treilea castiga, prospereaza si se instaleaza, da acuma daca noi asa bine si definitiv ne-am impacat, no, veniti la noi, in “Secuime”, la o palinka, la un ceardas si la un gulas minunat, ioi, vedeti ca e tare boiat si piperat si la mansarda aveti chiar si o jumatate de pat, langa closca ce pus la ouat”

    O incursiune in "Tinutul Secuiesc", e intotdeauna o aventura plina de surprize.

    Eu mi-s român din tata-n fiu, sau mai bine zis din strabunic in bunic in tata si-n fiu si-apoi pana-n nepot si stranepot, dar m-am impacat intotdeauna bine cu secuii, mai ales cu secuiencele, fete frumoase, harnice si care se imbraca si se parfumeaza pe la Budapesta si Viena ca sa ne rupa apoi noua gura, aici in Ardeal... De aceea, eu stiu sa vorbeste si romaneste si moghioreste.

    Asa ca, ma grabesc sa va povestesc excursia mea din “Tara Seculior”, repede si cu ceva umor, ca presimt ca pana deseara, de la gulasul secuiesc, am sa mor si-mi iese si-un herpes si-o puschea pe limba, ma grabesc c-apoi imi iese pana maine si impresia de pe monitor.

    Pornim dis-de dimineata pe DN135, pe ruta Tg. Mures-Miercurea Nirajului-Sovata-Eremitu-Praid-Corund-Odorhei. In Miercurea Nirajului circulam pe-o singura banda, cealalta banda se afla inca intr-o masina de topit bitumul de la marginea drumului. Stop dupa stop. Cautam indicatorul “Spre Eremitu” care cred insa ca zacea, din noaptea trecuta, la un depozit de fier vechi, transformat de “persoane ramase neidentificate” intr-un bax de beri, si asta doar pentru ca aceste depozite cumpara orice. ”Las ca stim noi…” E bine totusi ca n-au disparut si capacele de la canale, chiar daca in zona sunt si cateva macarale, care te-ar ajuta la nevoie. Ratez asadar drumul cel bun si-o iau peste balarii…Un satean care-si misca mereu capul de sus in jos din pricina unei boli ne spune transant ”Nem, nem, nem…ati gresit drumul…dar ajungeti si pe-aici”…nu ne-a zis insa si cand vom ajunge… am luat-o la intamplare, prin satul Marculeni, iar intamplarea a facut ca dupa o ora, timp in care am admirat un drum de tara precum un fund de parau plin cu bolovani din care a disparut apa, sa vedem meterezele castelului de la Calugareni…aici e-un sanatoriu de bolnavi cu handicap mintal…dar, niciodata nu mi-a facut mai multa placere sa vad figurile acestor pacienti care ne urmareau curiosi de dupa gard. Stiam ca satul Calugereni e lipit de Eremitu, iar Eremitu inseamna “civilizatie”…

    Uff, in fine, am ajuns la şosea!

    Dupa atatea emotii ni se face o foame de lup. Si de vulpe. Campam pe valea Nirajului, intr-o poiana, intre Sovata si Praid…facem focul si frigem slanina, in ciuda interdictiei ecologistilor…sa nu ma turnati, cumva!...  

    La Praid, vizitam salina, dar e putina lume…copiii inca nu au luat vacanta…intrarea e 18 lei de adult…

    In arealul Sovata-Praid-Corund sunt multe lucruri interesante de vazut si legende de ascultat…ajungem la capatul Praid-ului, la muntele de sare, apoi, spre Corund, ne oprim langa o “slatina”, o casuta din barne de lemn unde satenii acumuleaza saramura… . Aici prin ”Tara Secuilor”, aproape peste tot sunt placute bilincve… legea se respecta…daca intr-o localitate cu populatie predominent maghiara exista un procent de 30% de romani, ai voie sa scrii denumirea localitatii si in romaneste…Ne oprim cateva minute si la Muzeul Apelor Minerale sau al “Borvizului”. Inchis. Cine a scris anuntul, a lipsit de la orele de gramatica.

    Zilele trecute am avut un sentiment “jalnic” de mandrie nationala…la TV am urmarit “drumul apelor minerale si a mofetelor” din judetul Covasna… Ruta era “Baile Malnas-Valcele-Baile Sugas-Baile Hatuica-Belin-Talisoara-Filia-Biborteni-Bodoc”…circuitul e superb, dar nu functioneaza deloc… am vazut cum administratorii locatiilor invocau motive puerile…ba ca n-au personal, ba ca nu gasesc cheia, ba ca “oricum drumul e prost si nu vine nimeni…”…sa fie oare secuii mai delasatori decat noi? ... cand vezi un om mai necajit sau mai puturos decat tine, nu esti deloc bucuros ci mai degraba, simti o mare vina colectiva…Ajungem si la Baile Septimia de la Odorhei, care ne incanta si la baile Szeike si mofeta abandonata de langa ele, are ne deceptioneaza. Apoi, facem cale-ntoarsa, spre pasul Bucin.

    In Judetul Harghita, exista un alt circuit al apelor minerale…acesta functioneaza mai bine, aici in schimb, statiuni intregi balneare sunt in paragina sau au disparut…Baile Borsec, Baile Balvanyos, Baile Cristuru Secuiesc, Baile Bogat, Baile Carta, Chirui-Bai, Harghita-Bai, Baile Danesti, Baile Remetea, Micfalau si altele…am vazut in aceasta “Tara a Secuilor” ca locuitorilor ei, nu le prea pasa de fantasticele lor resurse balneare…nici de sosele sau de codrii seculari care au scapat de “doboraturile furtunii sau ale drujbei”... pai, fratilor, daca noi, pe vremuri, am adus nemti in tara ca sa ne gestioneze economia, de ce nu o mai putem face si astazi, asa precum au facut-o bulgarii, pe litoralul lor, sau, e mai bine sa lasam in “Tara Secuilor”, bazinele de lemn ale piscinelor sa putrezeasca, mofetele si padurile sa dispara si bazele de tratament sa fie acoperite de vegetatie?

    Desteaptata-te “maghiare”!,  din somnul cel de moarte, in care te-adancira barbarii de tirani!

    Versurile lui Andrei Muresean se pare ca au o valoare universala…

     Calatorie la “polul frigului”

     Cri, cri cri, iarna gri, nu puteai sa nu mai vii?…cred ca acesta e refrenul cel mai frecvent fredonat aici in depresiunea Josenilor si Gheorghenilor, unde s einregistreaza cele mai coborate temperature ale tarii.

    Dimineata, cand am pornit de-acasa, la meteo se anunta ploaie in toata tara. Nu stiam cum sa mai scap de nori si de posomoreala. Nu mai mai incanta nici Benny Hills, nici macar versurile lui Toparceanu. Imi scormonesc amintirile. Gasesc un precedent. Mai demult am mai trecut prin asa ceva, in orasul meu era frig si ceaţă dar eu am pornit-o totusi “la risc", intr-o escapada montana. Mi-am zis: ”ori va fi si pe-acolo o ceaţă mai groasa decat zidul chinezesc, ori va fi un soare ca-n Egipt, unde vara n-ai mai mult de 3 zile innorate, caci la munte vremea e mai tot timpul schimbatoare”.

    Zis si facut! Am riscat, caci "poate mai greseste si "Meteo"! La Corund am intrat la pensiunea "Arcso" la o cafea si-am aflat ca o camera cu 2 paturi costa 85 de lei (19 euro) indiferent de sezon, patronul, amabil ne-a servit si cu o carte de vizita si a tinut sa ne arate o camera dubla “pe viu”, "poate-poate", servim la el nu numai o cafea ci si-un revelion sau macar cateva zile de vacanta, la vara. Am gustat apa minerala atat de la izvorul din curtea pensiunii cat si de la cel din “capul satului”, am intrat intr-o baraca stradala cu suvenirurui unde un satean sincer ne-a zis ca ”noi numai ceramica stim s-o facem, restul produselor, mai ales astea din lemn, le cumparam”. Am cumparat o matura si-un spargator de nuci din lemn, am admirat curajul unui pusti de 8-9 ani care se plimba calare pe-un cal, pe sosea, si-apoi “am taiat-o direct” spre “pasul Bucinului” a carui culme ajunge la 1100 de metri si unde, iata, teoria mea se confirma din nou, e soare, soare, soare, nici n-ajung bine la cele doua partii de schi din varful platoului (partiile se ski Bogdan si Bucin), ca un cer albastru ca-n reclamele turistice sta cocotat deasupra mea. Soseaua Praid-Bucin e impecabila dar mi-aduc aminte cat de “gaunoasa” era in urma cu un deceniu, cand ni se spunea mereu ca apa ce se scurge de pe versanti, o deterioreaza si ca e o sosea ireaparabila…Multi si-au construit de-a lungul anilor cabane de vacanta la Bucin, e-o zona excelenta pentru ski dar drumul pana acolo sus, te dezarma. Pasul Bucinului e-o inlantuire parca interminabila de serpentine, una mai frumoasa decat cealalta. Dar…de-a lungul soselei ce serpuieste cand mai vartos, cand mai agale printre brazi si fagi, se observa din loc in loc, cate o stiva de lemne ce asteapta cuminte la marginea drumului spre a fi dusa undeva. Te doare sufletul cat de mult lemn s-a taiat in aceasta zona. E suficient sa depasesti perdeaua de conifere lasata “de forma” langa sosea si sa descoperi dealuri intregi pline de cioturi…”Se fura dom’le pe-aici, se fura ca-n codru…”. Depasim platoul Bucinului si coboram in depresiunea intramontana a Giurgeului, acolo unde se afla si vestitele localitati Joseni si Gheorgheni, locuri in care se inregistreaza an de an recorduri negative de temperatura. Dar astazi e o “inversiune termica”, avem noroc, “polul frigului” ne intampina cu caldura si soare. Iarna insa, pe-aici nici nu e de mirare ca “crapa pietrele”, caci depresiunea e inconjurata din toate partile numai de munti, ea are forma unui lighean si aerul rece si greu, odata coborat din munti, greu mai poate fi dat “pe use-afara”. Nu e de mirare faptul ca dintre plantele folositoare lui, omul n-a reusit sa aclimatizeze pe-aici decat una singura, cartoful.

    Ne oprim la pensiunea-restaurant de 3 stele “Rubin” din Borzont, ridicata cu fonduri SAPARD si care este construita (precum in Norvegia) aproape in intregime din lemn, de fapt sloganul excursiei noastre a fost nu numai “decat sub norii cenusii ai Tg. Muresului, mai bine la polul frigului” dar si “spre Rubin, prin pasul Bucin”. Terasa, camerele pensiunii, barul din restaurant, pana si peretii toaletei sunt construiti numai din lemn. Pensiunea e cocheta, atmosfera e intima iar lemnul iti da o senzatie de “caldura” In restaurant, pe langa o expozitie de vinuri alese, lampi cu abajururi din coarne de cerb, trofee vanatoresti sau sfesnice extravagante, mai ai si o muzica placuta emisa prin difuzoarele unor “radio-uri de pe vremea bunicii”. Parcarea si curtea e un adevarat recital de aranjamente florale. Ideile nu le-au lipsit celor ce-au inaintat dosarul pentru finantare europeana. Servim o supa de pasare cu taietei, o portie de “sarmale” si una de “piept de pui cu orez”, iar ca bautura o sticla de Coca-Cola, totul la 38 de lei. Bucataria e traditionala transilvaneana dar si internationala. Painea e de casa iar la plecare chelnerita ne intreaba daca nu dorim sa ne impacheteze si restul de paine intr-o punga ca s-o ducem acasa… Aflam ca restaurantul are 160 de locuri cu saloane separate pentru fumatori si nefumatori, iar pensiunea are 10 camere duble.

    Ne continuam drumul prin Joseni-Gheorgheni-Lazarea si ne oprim la Ditrău, unde vizitam impozanta catedrala romano-catolica, construita in stil gotic de catre antreprenorul sarb Kladesk Istvan din Subotica, intre anii 1908 si 1911, dupa planurile arhitectulu Kiss Istvan. Piatra pentru constructia catedralei a fost adusa din satul vecin, Remetea. Catedrala e impunatoare atat in exterior cat si in interior, e mult asemanatoare tuturor catedralelor gotice din vestul Europei, intrarea e libera, paznic n-am vazut nicaieri dar in interior era cam rece, asa ca n-am stat prea mult, vroiam mai degraba sa mai prindem ceva din caldura si lumina acestui inceput de an. Urmatorul oras e Toplita, unde ne intampina frumoasa rezervatie naturala a vaii Muresului, iar raul Mures ne va insoti pana acasa, la Targu Mures, unde ne-asteapta, bine-nteles, la fel ca si la plecare, un cer acoperit de nori.

    Totusi…e-o vorba pe la noi, “mai bine nori decat ceaţă”, caci atunci cand e ceaţă, intregul meu oras se scufunda intr-ocean de bucurie peste care ploua cu picaturi prelungi de parfum veritabil. Dar nu orisice parfum ci unul “de firma”, c-un discret dumph de amoniac, parfum numit “Azomures”.

     

    Informatii utile
    • Obiective turistice - Catedrala romano catolica din Ditrău
    • Unde ma cazez - La Gehorghieni
    • Restaurante si specialitati culinare - La pensiunea Rubin din Borzont, bucatarie ardeleneasca
    • Distractie - La Gheorghieni
    • Viata de noapte - La Gheorghieni
    • Cat costa - intrarea in catedrala e libera
    • Shopping - obiecte bisericesti in incinta catedralei
    • Evenimente - In depresiunea Giurgeului, la Polul Frigului, era soare!
    • Arta si cultura - artizanat local
    • Transport local - e bine sa mergeti cu auto propriu, dar exista si un intercity, Toplita-Gheorghieni-Tusnad Miercurea Ciuc-Brasov
    • Recomandari - imbracati-va bine!
    • Atentionari - luati un aparat foto, judetul Harghita este unul dintre cele mai fotogenice judete din tara
    • Vremea - soare
    • Cum ajung - Tg.Mures-Toplita-Gheorghieni-Ditrau (e drumul cel mai scurt)

    Video:

    03:53
    Ţara lui Ozosep
    137 vizualizari

    Fotografii (61): Vezi toate fotografiile

Comentarii

Daca vrei sa apreciezi sau sa comentezi, trebuie sa fii logat
0 comentarii